Iluzie? Dar percepția personală prevalează. Dintr-un motiv oarecare, îmi pot imagina că Homer și-a compus poemele undeva pe malurile Ioniei. Dar compunerea Teogoniei, Operelor și Catalogului Femeilor în Askrasul îndepărtat și mizerabil din Boeotia de către Hesiod rămâne un mister. În acești termeni, mărturisirea poetului că viața lui s-a schimbat într-o zi pe Muntele Helicon, când Muzele i-au răspuns și l-au făcut cântăreț al adevărului dintr-un cioban, pare o explicație logică. Poate acolo, în târziul secol al VIII-lea precreștin, s-a produs miracolul - într-un sat închis la țărm, departe de mare, pe versanții munților.

Trebuia să descopăr pe Hesiod, poate că inițial a fost greu de găsit, aproape ascuns; sper că acesta este sentimentul pe care traducerile îl păstrează; alegeri mai mult sau mai puțin arbitrar, cu excepția cazului în care au fost comandate sau primite de undeva.

Au trecut paisprezece ani de la prima ediție a Alegerii hesiodice, care a avut loc în timp ce traducerea Odiseei homerice era încă în curs de desfășurare ca un aliat de susținere. Actuala sa reînnoire (cu multe corecții nedezvăluite și patru traduceri suplimentare) este acum sincronizată și coexisă în edițiile Agora cu traducerea Iliadei, unde cele doisprezece rapsodii sunt deja testate în primul volum publicat. Nici Odiseea, nici coincidența Iliadei nu au fost planificate, ci au apărut mai degrabă dintr-o căutare instinctivă a unei voci secunde, simultane și egale, diferită în stil și ton de cea a lui Homer - să spunem mai familiară și mai puternic marcată de numele și persoana poetului.
L N M