Se spune adesea, și pe bună dreptate, că pentru marii scriitori ai antichității, fiecare generație creează propria sa traducere. Cu toate acestea, este la fel de adevărat că anumite traduceri, renumite pentru fidelitatea, calitatea și integritatea lor, devin texte clasice în sine. Astfel de lucrări de valoare atemporală sunt, fără îndoială, traducerile Iliadei și Odiseei realizate de N. Kazantzakis și I. Kakridis, monumente semnificative ale literaturii grecești moderne care au câștigat respectul savanților și dragostea cititorilor încă de la prima lor publicare în 1955 și 1965, respectiv.

Cei doi traducători credeau că greaca modernă ar trebui să fie scrisă în sistemul monotonic. Cu toate acestea, dorind să facă traducerile epopeilor homerice accesibile publicului larg, au decis să le publice în sistemul politonic pe care toată lumea îl învățase și îl folosea la acea vreme. Cu această reeditare în sistemul monotonic, cele două lucrări iau forma pe care traducătorii ar fi preferat-o de la început.

Noua ediție încorporează corecturile pe care I. Kakridis le notase în copia sa personală a "Odiseei". După text urmează Notițele, în forma pe care o aveau în prima ediție. La final, s-a considerat potrivit să se adauge un Glosar extins, unde sunt explicate cuvinte rare, poetice, idiomatice și alte cuvinte pe care cititorii, în special cei tineri, s-ar putea să nu le cunoască.

Nikos Kazantzakis și Ioannis Kakridis, figuri de frunte în literatura greacă modernă și filologia clasică respectiv, și-au lăsat fiecare amprenta personală în domeniul pe care l-au servit în secolul al XX-lea.