Una dintre slăbiciunile lui Dostoievski se manifestă sub forma unei obsesii simbolice, tangibile, în ceea ce este esența ființei sale: obsesia bolnavă pentru jocurile de noroc. De la o vârstă fragedă, el are o pasiune pentru jocurile de cărți - dar doar în Europa descoperă oglinda diabolică a nervozității sale: Roșu și Negru, ruletă, acest joc atât de periculos în cadrul dualității sale primitive. Masa verde de la Baden, ruleta de la Monte Carlo sunt extazurile sale cele mai intense în Europa: îl hipnotizează mai mult decât Madonna din Capela Sixtină, decât statuile lui Michelangelo, decât peisajele de la amiază, decât arta și cultura întregii lumi. Pentru că acolo găsește intensitatea, decizia finală: negru sau roșu, impar sau par, fericire sau anihilare, pierdere sau câștig - condensate în acele secunde când roata se învârte: intensitatea concentrată în acel fulger de durere sau plăcere, așa cum îi cere temperamentul său.