În noiembrie trecut, o carte mi-a salvat viața. Știu că acum sună incredibil. Unii ar putea considera ceea ce spun ca fiind o exagerare sau chiar melodramatic. Și totuși, exact asta s-a întâmplat. Nu este vorba că cineva a țintit spre inima mea și glonțul s-a înfipt miraculos în paginile unei copii groase, legate în piele, a poeziilor lui Baudelaire, așa cum vedem uneori în filme. Viața mea nu este atât de palpitantă. Nu, inima mea nechibzuită fusese deja rănită înainte. Într-o zi care părea la fel ca toate celelalte.

Nu există coincidențe. Aurélie crede ferm acest lucru, care, după moartea tatălui ei, a moștenit micul său restaurant din centrul Parisului. Într-o vineri dezastruoasă din noiembrie, într-un moment în care Aurélie este mai nefericită ca niciodată în viața ei, un roman îi cade în mâini într-o librărie. Răsfoindu-l, este surprinsă să descopere un pasaj care descrie nu doar propriul ei restaurant, ci și o femeie în care Aurélie se recunoaște pe sine. După ce citește întreaga carte, Aurélie este hotărâtă să-l întâlnească pe autorul acesteia, despre care este absolut convinsă că i-a salvat viața fără să intenționeze. Cu toate acestea, dorința ei se dovedește a fi dificilă—dacă nu aproape imposibilă—de îndeplinit. Fiecare încercare pe care o face pentru a contacta autorul retras prin intermediul editurii este zădărnicită cu hotărâre de către editorul său, care în cele din urmă, cu mare reticență, este de acord să-i trimită autorului scrisoarea ei entuziastă. Și într-o zi, Aurélie găsește un mesaj de la autorul timid în cutia ei poștală...