"Cunoașterea minții, la fel ca și cea a vieții, este în continuă schimbare. Este foarte probabil ca atunci când vom ajunge la sfârșit, să realizăm că încă nu am înțeles începutul. Pentru a continua călătoria noastră, trebuie să acceptăm cu umilință acest paradox."
"Acest lucru se întâmplă cu măștile. Energia pe care o cheltuim pentru a ascunde adevărul nu poate fi folosită pentru a ne trăi viața - cu atât mai puțin pentru a trăi fericiți. Această uzură cauzează iritarea cronică a nemulțumirii și duce întotdeauna la comportamente toxice și autodistructive, care adesea iau forma unor boli (fizice sau mentale), ce se pot manifesta printr-o izbucnire violentă, de neînțeles pentru toată lumea.
După toate acestea, nu este greu de înțeles că drumul spiritual - o călătorie menită să ne conducă la esența existenței noastre - poate funcționa ca un medicament sau chiar ca un mijloc de protecție împotriva unor astfel de procese. Este foarte dificil - aproape imposibil - să rămânem sănătoși atunci când trăim "necinstit", iar dacă acest lucru este adevărat pentru nivelul spiritual, este și mai adevărat pentru nivelul mental. Sufletul nostru se deschide, ne acceptă și găsește vindecare atunci când lasă deoparte pozițiile artificiale și rolurile false."

Aceasta este a cincea și ultima "HARTĂ RUTIERĂ" a psihiatrului argentinian, esența celei mai mature și stabilite perioade din viața sa. Calea spiritualității marchează sfârșitul unei călătorii, care, la apogeul său, se îndreaptă către căutarea intangibilului și transcendentului, în efortul omului de a se elibera de ideologii și prejudecăți.