Și dacă am încerca o dată să "alergăm ca grecii antici"? Indiferent dacă iubim alergarea sau nu, un lucru este sigur. Totul s-a schimbat de la vremea lui Pheidippides până în prezent - tehnologia, politica, știința, războiul, modul în care scriem, călătorim, chiar și clima - dar două lucruri nu s-au schimbat: mușchii noștri și acei blestemați 41,8 kilometri care separă Maratonul de Acropolele din Atena. Exact ceea ce intenționez să alerg.

De ce alergăm? De ce atât de mult efort, atât de multă oboseală? Ce spune acest efort continuu de a construi un corp muscular, cu trudă și sudoare, despre noi? Din nou, trebuie să ne întoarcem în timp, la grecii antici, primii care s-au întrebat de ce ne testăm și concurăm cu alții. Cunoscuta zicală "o minte sănătoasă într-un corp sănătos" rezumă importanța pe care anticii o atribuiau acestor încercări, motiv pentru care perioada Jocurilor Olimpice era singura în care toate ostilitățile încetau. Andrea Marcolongo, după ce a petrecut ani întregi înconjurată de cărți și gramatică, studiind "cum gândeau grecii", a început să se antreneze încercând să "alerge ca grecii antici". A făcut acest lucru folosind ca instrument primul manual despre sporturi vreodată scris, "De arte gymnastica" (Despre gimnastică) al filosofului Philostratus. Pentru a ajunge în cele din urmă la decizia nebunească: să alerge traseul clasic al maratonului, de la Maraton la Atena, exact cum a alergat Pheidippides acum două și jumătate de mii de ani, înainte de a striga "Nenikikamen" și de a cădea inconștient la pământ.