Unul dintre cele mai neortodoxe romane ale timpurilor moderne, "Portretul lui Dorian Gray" povestește uimitoarea poveste a hedonistului Dorian, care, captivat de portretul excepțional de frumos pictat de artistul Basil Hallward, își vinde sufletul în schimbul tinereții și frumuseții eterne. Sub influența prietenului său, Lordul Henry Wotton, Dorian se dedă unui stil de viață destrăbălat, pe care îl ține ascuns de înalta societate, unde rămâne un gentleman. Portretul, spre deosebire de înfățișarea sa impecabilă, poartă urmele decăderii. Insinuările despre păcatele de neimaginat comise de protagonist au provocat un scandal când cartea a fost publicată pentru prima dată în 1891 - cartea a fost folosită ca dovadă în procesul lui Oscar Wilde din 1895. Desigur, criticii britanici ai vremii nu au primit cu căldură această lucrare, deși cuvintele autorului, "Vă rog, să se lase cartea mea în nemurirea pe care o merită," s-au dovedit destul de profetice. Astăzi, deși au trecut mai mult de o sută de ani de la prima publicare, povestea faustiană a declinului moral a lui Oscar Wilde continuă să captiveze.