Când a încetat să mai fie fericită? Nu-și mai amintea. Când a început să fie nefericită? Dar era?

Avea treizeci și cinci de ani. Era căsătorită. Era mamă. Era frumoasă. Era bine situată. Ingrediente perfecte ale fericirii și succesului. El avea patruzeci de ani. Chipeș. Un bun familist. Un soț fidel. Nu uita niciodată o aniversare sau o zi de naștere. Poate datorită agendei sale bine informate și secretarei sale bine organizate. Ordine și organizare.

Organizare și ordine. Cheile vieții lor. Totul organizat și bine planificat. Până la ultimul detaliu. O viață care părea să fi ieșit dintr-un program de calculator plictisitor.

Este lipsa râsului și rutina într-o căsnicie un motiv de divorț? Și ce se va întâmpla când râsul va intra în viața ei... prin fereastră? (Mai exact din casa de alături...) Ce se va întâmpla când va trebui să aleagă între râs și obișnuință? Între viața care cunoaște doar astăzi, lipsa de griji care nu vrea să știe de mâine, și viața care a planificat chiar și vacanțele de anul viitor? Și totuși între o iubire nebună, nouă, plină de farmec și provocări, în contrast cu una veche care nu mai are nimic interesant de oferit?

Numele lor? Nu contează... De aceea nu sunt menționate nicăieri în carte. Cuplul și cei din jurul lor ar putea fi oricine. Așa că lăsați cititorul să dea orice nume dorește eroilor acestei povești și să trăiască viața lor pentru o vreme. Poate cu o ceașcă de cafea făcută pe nisip fierbinte.