Naratorul poveștii, o văduvă care lucrează într-un azil de bătrâni din Coreea de Sud, este nevoită să își împartă casa mică cu fiica ei de treizeci de ani și prietena ei, a căror relație nu o acceptă.

Mama, nepregătită să îi accepte, se găsește într-o dilemă între modelul familiei tradiționale - în numele căreia și-a dedicat întreaga existență - și ideile pentru care luptă fiica ei. Curând, comentariile și prejudecățile mamei aduc la lumină conflicte vechi și noi între cele trei femei, făcându-le conviețuirea tot mai dificilă.

O situație care se înrăutățește în paralel cu situația precară de muncă a naratorului, care începe să pună la îndoială tratamentul inuman pe care femeile în vârstă îl primesc în azilul de bătrâni unde lucrează.

Kim Hye-Jin scrie un roman emoționant și penetrant despre tensiunile care apar atunci când rudele sunt nevoite să trăiască împreună. Prin ochii unei mame care încearcă să înțeleagă ceea ce trăiește, ea explorează relația dintre părinți, homofobie, alienare, singurătate și conceptul de grijă. În același timp, le oferă cititorilor antidotul iubirii în toate formele și nuanțele sale.