Oamenii, de obicei, când îi lovește nenorocirea, privesc spre cer și se întreabă: "De ce eu, Doamne?" Personal, nu m-am întrebat niciodată. Știam de ce.

Eram păcătoasă.

Eram lacomă.

Eram necredincioasă.

Eram imorală.

Eram o criminală.

Credeam că El, acolo sus, nu uitase niciodată și era pur și simplu timpul meu să plătesc. De aceea mi-am plecat capul și mi-am acceptat pedeapsa. Am acceptat să trăiesc și să continui să trăiesc, în timp ce răscumpărarea mea ar fi să mor.

Numele meu este Anna și aceasta este povestea vieții mele. Mi-am plătit datoria față de Dumnezeu cu lacrimile mele. Îmi plătesc datoria față de oameni cu această carte. Îmi deschid inima și vă vorbesc cu sinceritate absolută.

Vă voi spune doar o mică minciună. Nesemnificativă sau poate foarte semnificativă…