"Ar putea sensul vieții pe Pământ să fie progresul constant către un scop nedefinit - proiectarea și producția de tehnologii tot mai puternice, dezvoltarea de forme de cultură tot mai complexe și incomprehensibile? Toate acestea ar putea apărea și dispărea natural, ca fluxurile și refluxurile mării, în timp ce sensul vieții rămâne același: să trăim și să coexistăm cu alte persoane?"

Alice este o tânără scriitoare care a crescut în Dublin. Ea a locuit în New York câțiva ani și apoi, ca parte a recuperării după o depresie nervoasă, decide să se mute într-o casă frumoasă în zona rurală a Irlandei, un loc de care majoritatea oamenilor caută să scape. Acolo o întâlnește pe Felix, de aceeași vârstă cu ea, care se luptă să lucreze într-un depozit, și în curând îi propune să o însoțească la Roma, unde va călători pentru a-și promova traducerea în limba italiană a cărții sale. Între timp, în Dublin, cea mai bună prietenă a ei, Aileen, lucrează pentru o revistă literară, câștigă puțini bani, încearcă să treacă peste despărțirea ei și flirtă cu prietenul ei din copilărie, Simon.

Alice, Felix, Aileen și Simon au toți în jur de treizeci de ani - dar simt că viața le trece încet pe lângă ei. Se îndrăgostesc, demistifică un mit al vieții lor după altul, se găsesc și se despart din nou. Se întreabă despre dragoste, sex, prietenie, despre definiția și sensul succesului, dar și despre cum poți spera la binele într-o lume de obicei disperată și plină de deznădejde. Oare se află ei poate în ultima cameră luminoasă a lumii înainte ca întunericul să cadă pentru totdeauna? Sunt ei martori ai unei mari schimbări? Vor găsi ei o cale de a crede că există într-adevăr o lume frumoasă?