Viata lui Giannoulis Chalepas (Tinos, 1851 - Atena, 1938) seamana cu o poveste de basm, deoarece include ingrediente de farmec atemporale si irezistibile: tanarul talentat, dezamagirea romantica, nebunia, izolarea, mama rabdatoare, batranetea ascetica, creatorul supraomenesc, lucrarile ciudate, gloria recastigata. Aceasta studie se concentreaza, dincolo de mit, asupra elementelor calatoriei subiective care pot fi confirmate si sustinute de ipoteze clinice valide.

Ceea ce este remarcabil in cazul lui Chalepas, ceea ce stimuleaza gandirea si pare sa inspire pe cei care au incercat o interpretare psihologica, este renașterea uimitoare a artistului dupa 40 de ani intregi de boala mintala si retragere de la legaturile sociale. Propunem pentru perioada creativa matura si mentala calma a lui Chalepas ipoteza unei stabilizari a unui caracter "simbolic", utilizand invataturile tarzii ale lui Jacques Lacan. Acesta dezvaluie intr-un mod foarte original ca dincolo si in spatele subiectului inconștientului, cu origini lingvistice, exista o alta dimensiune in care fiinta vorbitoare este chemata sa existe ca "raspuns al realului".

Giannoulis Chalepas, desi imersat intr-o lume de tacere, era purtatorul unei alegeri existentiale nebanuite si imprevizibile, bazata pe practica sa corporala de sculptura si posibilitatile picturale pe care le implica.