Pe linia întâi a războiului, într-un cort, și-a înregistrat gândurile, și-a dat sfaturi și s-a încurajat cu puterea filosofiei. Cu scopul de a rămâne fidel ideilor pe care le îmbrățișase încă din tinerețe, de a îndura greutățile, de a nu fi măturat de torentul evenimentelor, de a nu deveni un om obișnuit al puterii, ci de a rămâne ceea ce era: un împărat-filosof.

Nu intenționa să le publice. A scris pentru a rămâne puternic. Nu credea în faima postumă. Nici măcar nu credea că cineva își va aminti de el. Dar s-a înșelat. Au trecut optsprezece secole de atunci, iar Meditațiile încă trăiesc. Au văzut nenumărate ediții, iubite și lăudate de numeroși autori ca o sursă inepuizabilă de înțelepciune. Ca „evanghelia eternă,” așa cum le-a descris Renan.