Natura ritmului gotic […] este un strigăt de durere al autorului cu privire la semnificația tehnicii și, odată cu aceasta, pierderea societății pe care o admira atât de mult. Este punctul crucial al gândirii lui John Ruskin, deoarece orientează cercetarea către idei socio-politice radical originale. William Morris, care ulterior l-a publicat autonom, într-un volum minunat al Kelmscott Press, l-a caracterizat ca fiind "una dintre puținele și necesarele lucrări pe care secolul nostru ni le lasă ca moștenire". […] Ruskin a reacționat la industrializare, care părea să amenințe creativitatea în întreaga lume occidentală: standardizare, producție în masă, idei comune și modele repetitive. El era un iubitor al ritmului gotic timpuriu, deoarece clădirile sale erau brute și neobișnuite, asimetrice, realizate de mâinile artiștilor și meșterilor înșiși, în timp ce modelele lor erau direct inspirate de natură. Jan Morris În prezent, încercăm în mod constant să separăm inventarea de execuție. Facem o distincție clară între cel care inventează și cel care ascultă, considerându-l pe primul ca pe un cetățean respectabil, în timp ce pe cel din urmă ca pe un simplu instrument executiv. În realitate, însă, muncitorul trebuie adesea să-și folosească inteligența, la fel cum inventatorul trebuie să participe la execuție. Similar, amândoi ar trebui considerați respectabili, în sensul deplin al cuvântului. Din păcate, așa cum stau lucrurile în prezent, amândoi sunt dezonorați: primul pentru că își disprețuiește fratele, în timp ce cel din urmă pentru că îl invidiază. Ca rezultat, societatea este acum împărțită în intelectuali deprimati și muncitori nefericiți. Deoarece nu îi putem separa fără consecințe grave pentru societate, doar munca manuală poate vindeca intelectualul, iar doar inventarea poate face munca manuală plăcută.