Metamorfozele lui Ovidiu sunt una dintre cele mai originale și insightful capodopere ale literaturii mondiale. Epopeea genre-polilectică și poetică retorică, condensată într-un mod grandios ca o sinteză și reinterpretare a istoriei umanității bazată pe miturile metamorfice, reprelucrează mitul ca un comentariu antropologic, cultural și politic, deschizând astfel câmpul "metodei mitice" în Poezie, care urma să primească o îmbunătățire semnificativă de la poeții moderniști ai secolului al XX-lea. Poetul desfășoară aventura sufletului uman, începând în perioada mitică (Cărțile I-V) cu lupta aspră a omului cu instinctele primordiale ale iubirii și morții, lupta disperată cu șansa și destinul tragic. În perioada eroică (Cărțile V-XI), omul devine un protagonist moral autonom care descoperă logica priceperii, dar mai des sfârșește prin a fi ostatic al propriilor sale calcule greșite, egoismului și aroganței. Decăderea speciei umane este marcată de subiectul social și politic manipulat al perioadei istorice (Cărțile XII-XV), omul societății de masă cu toată vulgaritatea și lipsa de inimă alienată. Scopul lucrării este dublu: o călătorie atemporală prin etapele "stării umane" și rezistența față de monumentalul și inumanul Roma aeterna al lui Augustus. Metamorfozele sunt structurate pe contrastul dintre putere și dragoste.