Conceptul de rudenie a fost un punct fundamental pentru formarea științei antropologiei începând cu secolul al XIX-lea. Pe parcursul secolului al XX-lea, dezbaterile privind natura și funcția rudeniei au reflectat cutremurele, rearanjările teoretice și revoltele din acest domeniu științific. Astăzi, discuțiile teoretice despre rudenie sunt subiectul unui interes reînnoit, deoarece pot oferi răspunsuri la una dintre principalele cerințe ale timpului nostru, care este înțelegerea "celuilalt", indiferent cum ar fi definit.

Această carte încearcă o călătorie prin istoria teoriei antropologice a rudeniei, oferind o prezentare cuprinzătoare a curentelor teoretice care au evidențiat rudenia ca concept analitic dominant și ca domeniu de cercetare de importanță crucială pentru dezvoltarea modelelor științifice care au modelat cursul științei antropologice. Analiza cadrului teoretic, principiilor structurale și instrumentelor metodologice pe care antropologii le-au dezvoltat pentru a înțelege structura și funcția sistemelor de rudenie subliniază divergențele, conflictele și interconexiunile dintre tradițiile teoretice, demonstrând astfel orientările științifice diferite ale curentelor teoretice dominante, care reprezintă simultan diferite școli naționale.