Ce înseamnă astăzi în Grecia să ai talasemie sau, altfel spus, anemie mediteraneană? Ce înseamnă să fii talasemic într-o eră în care biomedicina a extins gama de teorii și instrumente disponibile pentru înțelegerea vieții și intervenția în ea?

Ultimele decenii au fost caracterizate de schimbări și transformări semnificative care mediează experiența talasemică, referitoare la tratamentul terapeutic, implicarea agențiilor de stat, precum și la socialitatea și mobilizarea colectivă a persoanelor cu talasemie. În cadrul acestor transformări, indivizii sunt chemați să dea sens experienței lor adesea marginale și să acționeze în consecință.

Această studie antropologică, bazată pe cercetare de teren și concentrată pe experiența încorporată a bolii, se ocupă de recepția, aproprierea și resemnificarea informațiilor biomedicale, precum și de construcția talasemiei ca stigmat, ca diferență corporală și biologică, ca boală ereditară, genetică și cronică, ca dizabilitate, ca normalitate biocomunicațională și ca alteritate. Analizează modul în care cunoștințele produse în domeniul biosciențelor mediează delimitarea dintre normal și anormal, dintre natural și artificial, precum și construirea de sensuri ale conceptelor de uman, viață, sănătate, cetățean. Această carte contribuie la discuția antropologică despre relația dintre biologie și cultură, precum și la investigația interdisciplinară mai largă referitoare atât la biostiințe, cât și la științele sociale și umane.