Este evident că există o problemă de identitate a democrației și a democrației directe în special. O identitate care nu va permite interpretări contradictorii și o comunicare de tip Babilonian care împiedică conexiunea teoriei cu practica democrației directe. Și această problemă nu este o chestiune de lideri autoritarieni sau de "pionieri de stânga", și cu siguranță nu de intelectuali și lideri "înțelepți", ci rămâne o problemă a societății umane de lucru în sine.

De aceea este necesar să se creeze un nou spațiu public de gândire și comunicare și să se repornească dialogul public despre democrația directă. În contextul acestui dialog, vom putea aduce la suprafață moștenirea teoretică, empirică și activistă a generațiilor trecute, să o eliberăm de mituri și ideologii și să o îmbinăm cu viziunea generațiilor de astăzi, așa cum este ea modelată în condițiile moderne, cu nivelul de dezvoltare a forțelor productive care, în combinație cu nivelul actual al științei și tehnologiei, determină posibilitățile obiective, calea și orizontul forțelor Muncii, Științei și Culturii, pentru a continua călătoria umanității către democrația directă a egalității economice și sociale.

Acesta este scopul servit de publicarea acestui volum colectiv, care a fost propus de mulți, precum Manolis Glezos, Periklis Korovesis, Zisis Papadimitriou, etc., dar și de mulți participanți în timpul prezentării cărții mele recente despre Democrația Directă și Societatea Fără Clase. Publicațiile "Nisides" au acceptat propunerea, cu condiția ca autorii care s-au ocupat de diferite aspecte și din perspective diferite asupra subiectului să fie invitați să participe, în scopul evidențierii componentelor sale de bază, cu speranța că textele incluse în el vor contribui la renașterea dialogului la nivelul societății.

Având acest criteriu, ne-am adresat autorilor acestui volum, majoritatea dintre ei fiind personal necunoscuți unul altuia, dar cunoscuți prin diversele noastre publicații conexe. Niciunul dintre noi nu pretinde să dețină adevărul absolut, nu numai pentru că adevărul democrației directe este prea mare pentru a încăpea într-o sau câteva minți, dar mai ales pentru că acest adevăr, ca o magnitudine istorică calitativă, este supus legilor relativității temporale speciale și generale, care, ca atare, crește în proporție cu creșterea forțelor Muncii, Științei și Culturii cu Cunoașterea a ceea ce democrația directă nu este, dar și cu Conștientizarea a ceea ce ar dori să fie, ce ar putea fi și cum se va realiza democrația directă. [...]

(din prefața cărții)