"Acestea sunt palatele în care am refuzat să mai trăiesc, mormintele în care nu am vrut să fiu îngropat în viață. Și aceștia sunt oamenii de la care am fugit pentru a mă elibera de obiceiurile lor și pentru a rupe legăturile care mă țineau legat de clasa lor socială. [...] Nu îi condamn, îi compătimesc; nu îi urăsc, urăsc supunerea lor oarbă față de ipocrizie, minciună și înșelătorie. Dacă am dezvăluit secretele inimilor lor și misterele vieților lor, nu am făcut-o pentru că mă bucur de defăimare și bârfe, ci pentru a vă arăta adevărata față a celor pe care până ieri îi semănam și de la care m-am eliberat."

În 1908, Gibran, înainte de a pleca în Paris, publică a treia sa carte în arabă: "Sufletele răsculate". Prin patru povestiri realiste plasate în Liban, Gibran își exprimă opoziția față de opresiunea exercitată de stăpânii feudali, cler și legiuitori și denunță cu fermitate subjugarea popoarelor din Orient la obiceiuri învechite.