La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, scriitorul și politicianul francez Maurice Barrès a apărut ca "Maestrul" naționalismului, mișcarea ideologică care s-a definit ca acceptarea determinismului teritorial și al morților, care glorifica războiul și lupta împotriva internaționalismului și valorilor universale. Ion Dragoumis a fost cel mai important "student" grec al său. Cu toate acestea, în jurul lui Barrès găsim sute de alți naționaliști cosmopoliti din întreaga lume: italieni - precum D'Annunzio și Marinetti -, spanioli, portughezi, latino-americani, balcanici... Prin corespondența lor și alte surse diverse, naționalismul apare ca un fenomen internațional, crearea unei rețele de intelectuali elitisti ambițioși care au căutat să combine o ideologie politică radical reacționară cu literatura și arta.

Cartea urmărește rutele internaționale ale naționalismului barrèsian, de la Paris la Peru sau "Estul" otoman, contradicțiile sale, ramurile și mutațiile sale, relația sa cu războiul și apariția fascismului; pentru a se concentra în cele din urmă asupra versiunilor grecești, asupra traiectoriei ideologice a lui Ion Dragoumis, de la convertirea sa la ruperea sa, și asupra semnificației pe care a avut-o pentru urmași precum Nikos Kazantzakis și scriitorii "Generației anilor '30".