Din vremuri străvechi până în prezent, nu a existat un reprezentant al literelor sau al artei care să nu se fi gândit la întrebarea eternă a existenței lui Dumnezeu. Toți marii gânditori, oameni de știință și artiști ne-au lăsat moșteniri care au rămas în istorie sub forma de aforisme sau declarații despre Dumnezeu, religie, relația sa cu puterea sau slăbiciunea omului. De la Aristotel și Epicur până la Nietzsche, Freud, precum și Arthur Clarke sau Woody Allen, au fost formulate multe fraze mari care stimulează gândirea noastră și ne îndeamnă să ne poziționăm în privința existenței sau non-existenței lui Dumnezeu.

Cartea "Dumnezeu și ateu" nu aspiră, desigur, să răspundă acestei întrebări ontologice și metafizice, ci să se adâncească în componentele și datele sale într-un mod tangențial, să se scufunde în scepticism, să atingă îndrăzneț negarea și, în cele din urmă, să dea voce gândirii eretice, care este atribuită fie prin eforturi de abordări logice, fie prin explozii de declarații tunătoare, fie prin fulgere de umor caustic.