Meditațiile lui Marcus Aurelius, din confesiunea privată și exercițiul spiritual personal, au devenit un testament, un dar prețios, un "monument al sufletului", o "posesie pentru totdeauna" pentru generațiile viitoare. Prin prezentarea, prin înregistrarea gândurilor sale, a imaginii sufletului său, a devenit un model atemporal pentru cei care luptă să rămână umani în vremuri dificile. Au fost lăudate, studiate și citite ca un Evangheliu precreștin, un precursor al noii ere care nu va întârzia.