Un urlet de durere și furie s-a ridicat în oraș, răsunând neîncetat, ireversibil, ștergând orice alt zgomot, accentuând ritmic marea minciună. Trăiește, trăiește, trăiește! Un urlet care nu avea nimic uman.

Nu se ridica din oameni, ființe cu două mâini și două picioare și propria conștiință. Se ridica dintr-o fiară monstruoasă și irațională, mulțimea, caracatița care, la amiază, acoperită de pumni strânși, fețe contorsionate, guri strânse, inundase Piața Mitropoleos, apoi își întinsese tentaculele pe străzile înconjurătoare, blocându-le, înghițindu-le cu lavă nemiloasă care, în furia sa impetuoasă, înghitea orice obstacol, înfierbântându-le cu trăiește, trăiește, trăiește.

Oriana Fallaci, partenera lui Alekos Panagoulis în ultimii ani ai vieții sale, publică Un bărbat în iulie 1979 în Italia, la trei ani după moartea sa neașteptată la vârsta de 36 de ani. Cartea devine un succes mondial, tradusă în peste douăzeci de limbi. "Cel pe care l-am iubit murise și începusem să scriu un roman care să dea sens tragediei", scrie Fallaci. 

Într-un interviu, ea declară: "Citind Propos, am văzut că povestea lui Panagoulis corespunde structurii unui basm: inițierea, perioada de mare încercare, întoarcerea în sat, provocarea finală, apoteoza sau moartea." Și adaugă: "Nu spun niciodată că a fost un erou - desigur că a fost un erou, dar mi se pare limitativ să spun asta - el a fost în primul rând și mai presus de toate un poet, un artist, iar eroismul lui a fost rezultatul poeziei sale."