A fost o dimineață frumoasă de primăvară. Pantele Muntelui Olimp, pline de flori sălbatice înfloritoare și colorate, arătau magnifice. Soarele începuse să răsară încet, iar cerul albastru strălucea cu lumina sa puternică.

De sus, de pe vârful Muntelui Olimp, care se pierdea în nori, se puteau auzi melodii frumoase. Zeii cântau în timp ce mâncau și beau, așa cum făceau în fiecare zi...

Brusc, toată lumea a tăcut. Tunetele și fulgerele au întrerupt cântecul.

Zeus avea ceva de spus.

"Am oprit cântecul în mijloc," se plânse Apollo, dar Athena nu l-a lăsat să continue.

"Vroiai să ne spui ceva, tată," spuse ea.

"Așa este," exclamă Zeus fericit. "Voi deveni tată!"