"Ziarul Rambagas în iunie 1882 anunță că datorită proliferării hoților, cetățenii au decis să înființeze o asociație anti-furt. Fiecare membru poartă un semn pe spate care indică clar fraza 'Apropierea este interzisă'. Hoții răspund prin formarea propriei asociații. Fiecare membru poartă un semn pe piept care spune 'Fură pentru a mânca și fură pentru a avea'."

Oamenii se întâlneau pe străzi și în cartiere, dând viață vieții de zi cu zi, pictând cu culorile calde și reci ale emoțiilor lor, din nou și din nou, peisajul în schimbare al orașului. Ei jucau rolurile de protagoniști sau fețe tăcute, spectatori dinamici sau indiferenți, orchestrându-se în mulțimea anonimă a membrilor comunității. [...]

Chipul Atenei ar fi fără culoare, cu o privire goală, fără prezența lor, poveștile lor, viețile lor. Istoria are nevoie de micro-istorie, aspecte ale cărora sunt surprinse în coloanele ziarelor și înregistrate în memoria colectivă; memoria orașului.