„Sanțiunile administrative” sunt prezentate dintr-o perspectivă constituțională, printr-o abordare metodologică care se concentrează pe ghidarea comportamentelor din partea statului. În contrast cu alte categorii de măsuri administrative, care afectează direct realitatea socială, sancțiunile administrative sunt un mijloc de prevenire indirectă a încălcărilor, în sensul că își propun să servească ca un factor de descurajare în comiterea comportamentelor deviante.

Sunt examinate cerințele și limitele individuale supra-legislative privind impunerea sancțiunilor, care decurg din principiile legalității, statului de drept, egalității și responsabilității individuale, precum și din drepturi precum tăcerea, neautoincriminarea, audierea prealabilă și protecția judiciară eficientă, precum și prezumția de nevinovăție și principiul ne bis in idem. Lucrarea este utilă pentru academicieni, judecători și avocați practicieni.