"Enneadele" de Plotin (204-270 d.Hr.) include nouă texte independente, în care marele filosof neoplatonic discută probleme etice și epistemologice, cum ar fi virtuțile, fericirea, originea Răului, dialectica, natura omului și întrebarea despre Frumos. Aceasta este reprezentativă pentru toate perioadele sale de scriere și tehnicile de scriere pe care Plotin le folosește în celelalte lucrări ale sale. În această carte sunt prezentate fundamentele și principiile fundamentale care guvernează sistemul său filosofic, care este de obicei prezentat ca o reconstituire a gândirii lui Platon, dar cu utilizarea paralelă a metodelor și conceptelor preluate din opera lui Aristotel. "Enneadele" conturează în mare măsură ultima compoziție majoră a filosofiei antice, care a influențat și cele trei civilizații care s-au dezvoltat ulterior: bizantină, medievală occidentală și arabă."