Poate stânga să scoată Grecia din tunelul întunecat al dezastrului economic și degradării naționale, unde guvernele memorandumului au condus-o?

Aceasta este întrebarea centrală pe care Petros Papakonstantinou o discută în noua sa carte. El respinge interpretarea ortodoxă a crizei, care atribuie toate responsabilitățile "statului risipitor" și "grecilor leneși", precum și interpretările keynesiene, care atribuie doar vină băieților de aur și "capitalismului cazinou". El susține că tragedia greacă este expresia locală a unei crize istorice a capitalismului global. Estimează că, din perspectiva sistemului, nu există o ieșire lină și pașnică din recesiunea lungă, ci doar "soluția" unei războaie de clasă nemiloase și a statelor autoritare de urgență. Propune construirea unei fronturi muncitorești unificate, cu contribuția catalitică a tuturor forțelor de luptă ale stângii, pentru a face posibilă o răsturnare populară și democratică, pe calea transformării socialiste. Crede că rearmanentul strategic și programatic al stângii este urgent, înainte ca fereastra oportunității istorice deschisă de criză să se închidă - poate pentru decenii.

Ce fel de inițiative sunt necesare pentru ca mișcarea largă, populară și democratică din ultimii trei ani să obțină suflul victoriei și perspectiva puterii?

Se poate exercita o abordare politică de stânga a crizei în beneficiul muncitorilor, în cadrul obligatoriu al Eurozonei?

Ce schimbări ar trebui să inițieze un guvern de stânga al Alianței Populare, în condițiile interne și internaționale foarte dificile pe care le va moșteni, pentru a nu se dovedi a fi de scurtă durată... o paranteză de stânga?

Care este conținutul schimbării socialiste în era corporațiilor multinaționale, a șomajului în masă și a iminentului Armaghedon ecologic?