Cartea este o abordare sintetică a schimbărilor din societatea greacă în anii 1940, și în special în timpul ocupației ca perioadă autonomă care totuși conține semințele dezvoltărilor ulterioare. Accentul este mai mult pe procesele sociale interne decât pe factorii externi și confruntările politice dintre lideri, deoarece ocupația este unul dintre momentele rare în care societatea intră cu forță în politică și inițiativa acțiunilor vine "de jos".

Scrisă "în fierberea momentului", deoarece discuția relevantă evoluează întotdeauna în relație cu contextul politic actual și adesea capătă caracterul unei dispute publice, cartea urmărește și traiectoria cercetării istorice de la teoria naționalistă a "celor trei runde" ale Războiului Civil, care a dominat perioada postbelică, la abordările mai consensuale încercate în perioada post-dictatorship, începând cu recunoașterea Rezistenței Naționale și a Războiului Civil, și de acolo la schimbarea, după 1990, de la dezvoltările politice centrale la procesele sociale specifice, experiența socială și memoria colectivă, precum și la aspectele "problematic" ale ocupației (cele care sunt uneori abordate cu pretenția de a revizui interpretările hegemonice de stânga: colaboraționism, conflicte civile, minorități).