Începutul anilor 1980. Glasgow este în declin, politicile lui Thatcher au aruncat întregi familii în șomaj, iar toată lumea încearcă să supraviețuiască cu orice mijloace posibile. Agnes Bain avea așteptări mai mari de la viață. Visează la ceva mai mare: propria casă, o viață cu mai multe luxuri, ca cele pe care le vede în reviste, orice ar putea înveseli cumva propria ei viață cenușie. Ea încearcă să-și mențină demnitatea fiind bine îngrijită și frumoasă, dar în cele din urmă se îndreaptă spre alcool, găsind tot mai multă alinare în el.

Când soțul ei o părăsește, Agnes și cei trei copii ai ei se găsesc într-un impas, în acest oraș distrus. Și pe măsură ce se scufundă tot mai adânc în alcoolism, copiii vor fi nevoiți să plece, să se salveze. Dar micul Shuggie rămâne. Și el nu încetează să speră. El speră că zilele care vor veni vor fi mai bune, că mama lui va fi salvată. Și în același timp, el luptă să-și găsească identitatea, să înțeleagă cine este și de ce toată lumea îl tratează ca pe ceva diferit. O poveste profund emoționantă despre dependență, sărăcie și sexualitate, dar mai presus de toate o poveste despre dragoste.

Douglas Stuart, cu o scriitură crudă dar tandră, vorbește despre toleranță, abuz și familii destrămate. Dar prin întuneric, el ne dezvăluie lumina, devotamentul și în cele din urmă, speranța.