În ultimele decenii, neuroștiința a făcut progrese semnificative în studierea structurii și funcționării creierului. Este acum bine stabilit faptul că tot ceea ce suntem, gândim, simțim, învățăm și exprimăm prin comportament și vorbire este o expresie a funcționării creierului nostru în interacțiune constantă cu celelalte organe ale corpului uman și, prin intermediul corpului, cu tot ceea ce îl înconjoară, atât din perspectiva fizică și chimică, cât și din perspectiva mediului familial, social și cultural. Pentru mulți neurologi, a venit momentul ca cunoștințele acumulate în domeniul științific/cercetare despre modul în care oamenii învață, ce factori facilitează sau împiedică procesul de învățare, să intre în domeniul educației, astfel încât practica de predare să poată fi bazată pe concluziile sigure ale cercetărilor neuroștiințifice asupra creierului. Și acesta este rolul pe care neuroeducația aspiră să-l joace.
În cele 22 de capitole ale sale, această carte discută importanța emoției, entuziasmului și empatiei, funcția catalitică a curiozității, mecanismele atenției, modul în care creierul dobândește cunoștințe și consolidează memoria, ritmurile circadiene și multe alte parametri care influențează decisiv procesul de învățare și predare. Nu este un manual strict, ci un text programatic, o pânză pe care sunt rezumate cunoștințele pe baza cărora poate fi fundamentată o nouă educație, care plasează ființa umană în centrul său ca entitate biologică și socială.