O persoană ar putea examina anxietatea pentru o lungă perioadă de timp fără să se gândească deloc la nervozitate. Mă veți înțelege imediat când vorbesc despre această formă de anxietate ca anxietate obiectivă, în contrast cu anxietatea nevrotică. Anxietatea sau frica reală, așadar, ne apare ca un lucru foarte natural și logic. Ar trebui să o numim o reacție la percepția unui pericol extern, o amenințare așteptată și anticipată. Este legată de reflexul de fugă și poate fi considerată o expresie a instinctului de autoconservare. Oportunitățile pentru aceasta, adică obiectele și situațiile pentru care cineva simte anxietate, vor depinde în mod evident într-o mare măsură de cunoștințele și sentimentul de putere pe care acest individ le are în ceea ce privește lumea exterioară.