Bunul fermier organic este un artist. El trebuie să aibă contact cu solul, plantele, animalele și natura în general. El trebuie să simtă plantele sale, să mirosă umiditatea, să-și facă propriile predicții meteorologice. El trebuie să anticipeze pericolele și să facă intervențiile necesare. Cu practică și experiență, o persoană dobândește abilități care nu sunt învățate, ci dobândite. Abilitățile de observație trebuie să fie accentuate. Aceasta este o abilitate care este dobândită dacă cineva lucrează în această direcție. Această conexiune cu mediul înconjurător va veni treptat unui nou fermier organic, atâta timp cât el are dispoziția mentală (așa cum îi spune inima).

Ca ființă spirituală, ca ființă a gândurilor, ca ființă creativă, omul poartă o mare responsabilitate față de natură. Viața lui este împletită cu această natură. El trebuie să lucreze în paralel cu natura, adică în cooperare cu ea. Supraviețuirea și fericirea lui depind de această cooperare.

Când cineva vorbește despre natură, mulți oameni îl numesc romantic! Pentru ei, realitatea este mașina lor, magazinul lor, fabrica lor, computerele, televizorul și fiecare creație umană. Pădurea, apa curgătoare curată, păsările sălbatice, celelalte animale care trăiesc în libertate și în cele din urmă agricultura organică sunt lucruri pe care le consideră romantice, nerealiste.

Aceasta este iluzia omului de astăzi, adică de a nu recunoaște realitatea creației divine sau a naturii, dacă vreți. El crede că nu poate supraviețui cu ea, el trebuie să o exploateze, să o distrugă și să o jefuiască în mod constant.

Agricultura convențională, cu toate agrochimicalele pe care le folosește, nu vrea să acorde atenție vieții solului, puterii vitale a plantelor și în general armoniei naturii. Ea este interesată doar de exploatare. Produce produse care, pe măsură ce trece timpul, se îndepărtează tot mai mult de starea lor naturală, devenind complet nepotrivite pentru consumul uman.

Cu o astfel de agricultură care izolează planta de natură, nu se văd interdependențele ființelor vii și ale întregii lumi. Se fac intervenții care provoacă distrugeri și otrăviri ale naturii la fel de multe ca industriile, mașinile, etc., utilizările iresponsabile ale tehnicii considerate progres. Agrochimia este insidioasă pentru că ceea ce provoacă nu este imediat vizibil, ca un canal de canalizare care se varsă în mare și o poluează sau ca fumurile de eșapament ale mașinilor. Ea otrăvește solul, apa subterană, hrana noastră și o face în mod gradual, astfel încât să nu ne dăm seama imediat. Fermierii organici sunt astăzi minoritatea necesară care lucrează pentru vindecarea naturii și a umanității. Această minoritate este necesară în fiecare țară, dacă este posibil în fiecare regiune, pentru a transmite ușor experiențele și cunoștințele pe care le va dobândi atunci când va fi nevoie, când vom ajunge într-un impas. [...]

(din prefața cărții)