"...Anii noștri au fost mai buni decât aceștia de azi. Cântecele noastre erau frumoase, pline de pasiune... Și oamenii care veneau în magazine erau oameni diferiți pentru că știau cum să se distreze..."

Aceste cuvinte autobiografice ale lui Rosa Eskenazi au ceva din simplitatea fermecătoare a frumuseții orientale. O frumusețe care se revarsă prin fiecare manifestare a ființei umane din Est - de la cea mai complexă creație artistică până la viața de zi cu zi. Și de aceea această frumusețe este autentică, indestructibilă: pentru că este o întreagă modalitate de viață. Și Rosa Eskenazi face parte din ea. O parte a vieții care se estompează, a elenismului care este rușinos adulterat, intenționat.

Această dimensiune dă și măsura lucrării lui Kostas Hatzidoulis: O parte a Greciei care se estompează, este păstrată pentru a sta alături de numeroasele sale elemente culturale tradiționale. Și este norocul locului că prietenul și cercetătorul unic, Kostas Hatzidoulis, a decis să adauge pe Rosa Eskenazi în valoroasa sa lucrare.

...Am avut noroc - scrie ea - pentru că am avut "Kismet". Dacă ar putea, ar adăuga astăzi: și "Kismet" m-a adus în fața lui Kostas Hatzidoulis.