Extazul este limbajul pe care oamenii l-au uitat complet. Au fost obligați să-l uite. Societatea este împotriva lui.

Societatea a făcut o investiție terifiantă în nefericire. Depinde de nefericire, se hrănește cu nefericire, supraviețuiește cu nefericire. Societatea nu este pentru ființele umane. "Societatea folosește ființele umane ca mijloace pentru sine".

Societatea a devenit mai importantă decât umanitatea. "Cultura", "civilizația", "biserica" au devenit mai importante.

Se presupune că "au fost create pentru oameni", dar "acum nu mai sunt pentru oameni". Au inversat aproape întregul proces: Acum oamenii există pentru ele...

Fiecare copil se naște extatic. Extazul este natural. Nu este ceva ce se întâmplă doar marilor înțelepți. Este ceva ce fiecare aduce cu el în lume. "Toți vin cu el. Este nucleul cel mai interior al vieții". Face parte din a fi în viață.