De la 1975 până în 2005. De la "Zi fericită" la "Nu vreau...", cu dorința ca ceva să se întâmple.
Visuri și atâtea din acele păduri cu trunchiurile oamenilor care sunt aprinși de dorința de schimbare prin gânduri rele, dar acțiuni bune, fericirea este un cancer, colaborarea este dificilă, faima este ridicolă și este o blestemare să fii vizitat atunci când nu te privește, pentru că între timp rutina prețioasă a devenit marele stingător care șterge zgomotul din jafurile timpului, această invenție umană, timpul, care îndrăznește să opreseze sărind din triumful relativității sale.

Și ce catastrofă când în cele din urmă iluziile imaginii pe care alții o au despre tine, tu o ai despre tine, alții o au despre ei înșiși, tu o ai despre alții... îți scapă de sub control. Ce spuneam? Nu pot continua.

"Nu am spus niciodată că sunt adânc, dar sunt extrem de superficial," cântă Jarvis Cocker.