Dimitris Kalokyris traduce cele trei tragedii ale lui Sofocle care își trag inspirația din ciclul teban. În această carte, tragediile ciclului mitic teban despre casa lui Labdacus conversează cu texte de Plutarh, Empedocle și Borges. "În traducere, nu există probleme nerezolvate. Îngrijorarea este de obicei ceea ce spun oamenii din lucrările antice, dar mai ales cum o spun. Dar chiar și tranzițiile psihologice rapide ale personajelor capătă interes stilistic pentru traducător: "naiva ignoranță" aproape kafkaiană despre evenimente majore care determină acțiunea (când Oedip întreabă pentru prima dată despre Laius după atâția ani, etc.), piruetele dintre fostul tiran și locuitorii din Colonus despre unde exact se va așeza, relația discordantă cu "tiranul" Creon uneori, conversația Gărzii cu el la începutul Antigonei, indiferența Antigonei față de Haemon, care este literalmente "ucis" pentru ea, și adorația ei asimetrică pentru fratele ei, relațiile ei cu Ismene, absența zeilor dar invocarea constantă a lor ca mecanisme morale omniprezente, prezența Corului ca reglator - chiar și hermafrodit - al circumstanțelor, etc. Citirea traducțională a poeziei se face prin aproprierea poetică pe care fiecare traducător o alege pentru a da tonul discursului. În acest caz, explicații sau referințe sporadice la incidente mitice (și, în general, la tolba ascunsă a filologiei) sunt inserate ocazional între anumite versuri, în timp ce referințe la evenimente poetice similare ("Ce te aștepți, adunați împreună," etc.), gesturi care prin analogie se referă la tradiția poetică modernă (Solomos, Cavafy, Elytis, Ritsos, Borges), au fost selectate pentru a colora spectrul alegerilor traducătorului."

Din nota introductivă de D.K.