Grecia viselor ne sugerează să citim viața noastră psihologică colectivă în legătură cu simboluri și atitudini, așa cum apar în vise și sunt modelate de emoții. Ca reprezentări ale dorinței și anxietății, visele împrumută forme din atmosfera înconjurătoare pentru a le lega, prin imaginație, de propriile lor povești și comportamente. Prin urmare, foarte des, visăm realitatea în loc să o experimentăm tangibil. Astfel, se creează condițiile pentru producerea viselor și interpretarea lor, pe care mecanismele inerției sociale (dar și ale totalitarismului) le exploatează intens în beneficiul lor. Cu toate acestea, prin dezlegarea firului conductor al formelor viselor și al imaginației, putem explica prevalența pe termen lung a inerției într-o societate ca a noastră și, în același timp, putem urmări semne care conduc spre răsăritul schimbării.