Cu poziția sa asupra inconștientului, Freud ne-a învățat cum fiecare dintre noi avea o personalitate de care nu eram conștienți, o proiecție neconfesată a "sinelui" nostru conștient. Ne-a arătat vivid fața secretă a celuilalt "Eu" al nostru, ne-a învățat cum acest frate blestemat pe care nu vrem să-l recunoaștem s-a format și s-a dezvoltat, dar pe care psihologia de grup l-a înregistrat de secole în mitul "dublului." Acest al doilea Eu, împovărat de vinovăție, reprimat în întunericul uitării, -dar mereu viu, dictându-ne acțiunile fără știrea noastră- ne face "volens nolens" frați ai celui mai înapoiat primitiv, ai celui mai nemilos criminal, ai celui mai pasionat nevrotic. Nu avem de-a face cu o idee de fraternitate morală, ci cu un fapt biologic. Dezvăluindu-ne un destin intern care înlocuiește soarta externă a tragediei antice, explicându-ne cum și de ce drama lui Oedip și Hamlet se joacă în interiorul fiecăruia dintre noi, Freud ne-a oferit o nouă perspectivă asupra destinului nostru uman.