Mântuirea/vindecarea întregii naturi umane și deificarea acesteia sunt realizate în Persoana Cuvântului-Dumnezeu întrupat și sunt dăruite de Duhul Sfânt fiecărei persoane botezate, care este unită cu Hristos în cadrul Bisericii. Cu toate acestea, atât mântuirea, cât și deificarea constituie doar posibilități pentru persoana botezată: ele trebuie să asimileze darul în întreaga lor ființă. Aici se află rolul vieții spirituale, al ascetismului.

Ascetismul în Biserica Ortodoxă nu are sensul restrâns care i se atribuie adesea în Occident, ci semnifică ceea ce fiecare creștin trebuie să facă pentru a beneficia eficient de mântuirea oferită prin Hristos.

Tradiția înțelege mântuirea realizată de Hristos ca vindecarea naturii umane bolnave și restaurarea acesteia la sănătatea sa originală. Similar, este logic ca ascetismul, prin care o persoană devine familiară cu Harul, să fie considerat de Tradiție ca un proces de vindecare și de revenire la o stare de sănătate.