Cartea lui Enoh este un text religios care conține materiale unice despre căderea îngerilor, originea demonilor, necesitatea Potopului și recompensele viitoare ale celor drepți în timpul domniei lui Mesia. Conform titlului și conținutului său, este atribuită lui Enoh, străbunicul lui Noe, dar în realitate a fost scrisă între secolul al II-lea î.Hr. și secolul I d.Hr. în Palestina.

Deși a fost considerată un text sacru de mulți evrei și creștini în primele secole d.Hr., nu a fost inclusă în canonul oficial al cărților sacre ale iudaismului rabinic și ale Bisericii Creștine, ceea ce a dus la dispariția sa treptată din lumea occidentală. Cu toate acestea, a rămas un text sacru pentru Biserica Etiopiană și evreii din Etiopia și a fost redescoperită de occidentali în secolul al XVIII-lea. De atunci, au existat mai multe traduceri din etiopiană, cea mai notabilă fiind cea a lui Robert Charles din 1906, care este inclusă în această ediție.