Povestea micului prinț este un basm magic scris atât pentru tineri, cât și pentru bătrâni. Este o poveste atemporală, deoarece de cincizeci și patru de ani, îi lasă fără cuvinte de emoție pe cei care o citesc.

Un pilot, obosit de relația sa cu oamenii, trăiește retras de ei. În timpul unuia dintre zborurile sale, este forțat să aterizeze în deșertul Sahara deoarece avionul său se strică. Se trezește în mijlocul pustietății, cu provizii de apă suficiente doar pentru opt zile. Acolo îl întâlnește pe micul prinț, un copil auriu de pe o planetă necunoscută, mare cât o casă. Micul prinț călătorește de un an, vizitând noi planete, dorind să vadă și să învețe. Este frumos și sensibil, neobosit și transparent, curios și perceptiv așa cum doar copiii pot fi.

Pilotul, în timp ce se luptă să-și repare avionul stricat și își face griji pentru supraviețuirea sa, este forțat să se confrunte cu o creatură de basm care este îndrăgostită de un trandafir, își alină singurătatea cu apusuri de soare, are doar trei vulcani mici și tânjește să aibă un mieluț—chiar dacă este doar un desen și nu poate fi văzut pentru că este închis într-o cutie.

Micul prinț, prin amintirile proaspete ale călătoriei sale, dezvăluie în fața ochilor pilotului toată frivolitățile, aroganța, mizeria, setea de putere și bani, și singurătatea oamenilor. [...]

(din nota traducătorului)