La momentul scrierii lucrării (1847), Dostoievski a remarcat visătorul ca un fenomen social remarcabil. În Gazeta din Sankt Petersburg, el descrie visătorul ca un tip de persoană complet în armonie cu orașul, care, mai ales în perioada de vară, pare să încurajeze alienarea de realitate. Atmosfera din "Nopți Albe" este poetică și profund emoționantă. Este un imn adus tinereții, primăverii, iubirii și puterii lor de a transforma realitatea banală.