Este dificil pentru Zygmunt Bauman să accepte opinia dată care consideră cultura un fenomen simplu, "ceva asemănător cu cireașa de pe tort", care atacă nucleul "real" al vieții sociale, "structura". Dimpotrivă, el percepe structura ca fiind fundamentul culturii, ca consolidarea produselor activității culturale. Desigur, această activitate, practica culturală, nu începe niciodată de la zero și nu este niciodată complet liberă, deoarece depinde de un factor dat, indivizii cu caracteristicile lor naturale.

Astfel, cultura este întotdeauna gestionarea existentului. Și totuși, opinia adoptată de Zygmunt Bauman dorește ca realitatea să fie un întreg și un produs al acțiunii umane. De aceea, întrebarea cu privire la autonomia presupusei (super)structuri "culturale" este paradoxală. Cu toate acestea, autorul susține în altă parte: "Autonomă față de ce? Cultura este o formă de activitate, o modalitate de acțiune...".