În "Omul unidimensional", Marcuse se opune ferm modului de gândire larg răspândit pe care îl percepe ca fiind unidimensional - acceptarea necritică și conformistă a structurilor, normelor și comportamentelor existente. El susține că membrii societăților occidentale, atât capitaliste cât și comuniste, trebuie să-și recâștige individualitatea și libertatea personală împotriva opresiunii establishmentului tehnologic. Singura speranță pentru un mod de existență mai liber și mai fericit, potrivit lui Marcuse, constă în rezistența activă a oamenilor împotriva risipei, distrugerii și exploatării, care constituie nucleul societății industriale avansate. În lumea noastră contemporană, dominată de militarismul necontrolat și opresiunea răspândită, acuzația dură a lui Marcuse împotriva societății occidentale rămâne înfricoșător de relevantă astăzi, așa cum a fost când a fost scrisă pentru prima dată.