Reflecția filosofică a "Observațiilor asupra culorilor" se dezvoltă la intersecția gramaticii și fenomenologiei. Și este cu adevărat o reflecție bogată: atinge direct problema notorie a interacțiunii dintre vocabularul cromatic disponibil și repertoriul cromatic pe care suntem capabili să-l percepem (cu multe comentarii despre cum acromatopsia poate fi un repertoriu alternativ pentru perceparea obiectelor colorate); în același timp, ne provoacă imaginația, cerându-ne să concepem ce ar putea conta, de exemplu, ca "alb transparent" (de exemplu, un pahar alb transparent) - și dacă nu putem, să explicăm de ce. Cititorul este astfel invitat să vadă "Observațiile asupra culorilor" ca o provocare a imaginației lor și o invitație de a acorda atenție nu numai ceea ce văd ochii lor, ci și logicii care guvernează caracteristicile calitative ale discursului lor despre ceea ce este văzut, nuanțele subtile care sunt detectate, diferențele morfologice la care acest fenomen atât de cotidian și obișnuit - percepția culorilor - este supus.