Unicul roman de Stefan Zweig descrie dureros trădarea torturată a onoarei și iubirii, în contextul dizolvării Imperiului Austro-Ungar. Romanul, scris în ajunul și sub umbra iminentului Al Doilea Război Mondial, are loc în zilele care au condus la Primul Război Mondial și se încheie cu glonțul care l-a ucis pe Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei în Sarajevo.

Personajele sunt spectatorii deziluzionați ai tragediei lor, simboluri ale unei culturi decadente care nu poate rezista bucuriei extatice a unui vals final. Proza lui Zweig, exquisită și rafinată, seamănă cu rămășițele acestei culturi care a fost consumată de nebunia secolului al XX-lea. Mila este prezentată ca o emoție periculoasă. O femeie semi-paralizată este distrusă de mila copleșitoare a mediului ei - tatăl ei, doctorul ei și logodnicul ei.