Drama tragică ne învață că sferele logicii, ordinii și justiției sunt înfricoșător de finite și că niciun progres în știința noastră sau mijloacele noastre tehnice nu poate muta limitele lor limitate. În afara și în interiorul ființei umane, există "altceva" al lumii. Dă-i orice nume vrei: zeu invizibil sau malefic, soartă oarbă, mandate ale iadului sau furia brută a sângelui nostru animalic. Acest "altceva" ne pune o capcană la răscruce. Ne batjocorește și ne distruge. În unele cazuri rare, după distrugere, ne conduce către o răscumpărare incomprehensibilă.
Știu că niciuna dintre acestea nu este o definiție a tragediei. Cu toate acestea, o definiție a tragediei nu ar fi nici ea o definiție, ci mai degrabă o determinare abstractă. Când spunem "dramă tragică" știm în mare ce vorbim. Nu exact, desigur, dar expresia "dramă tragică" este suficientă pentru a ne face să înțelegem cu ce avem de-a face.