Excomunicat din comunitatea evreiască la vârsta de 23 de ani pentru practici eretice, Baruch Spinoza (1632-1677) decide să-și dedice viața filosofiei. Obiectivul său? Să descopere un bine adevărat care i-ar "oferi bucuria eternă a plăcerii supreme și nesfârșite". În cei douăzeci și cinci de ani rămași din viața sa, Spinoza construiește o lucrare revoluționară. Cum ar putea acest om, în inima secolului al XVII-lea, să fie precursorul Iluminismului și al democrațiilor moderne? Pionierul unei lecturi istorice și critice a Bibliei? Fondatorul psihologiei adâncimii? Avocatul filologiei, sociologiei și etnologiei? Și mai presus de toate, inventatorul unei filosofii bazate pe dorință și bucurie, care a răsturnat concepțiile noastre despre Dumnezeu, etică și fericire?
În multe feluri, Spinoza este mult înaintea nu doar timpului său, ci și al nostru. Asta este exact ceea ce numesc miracolul Spinoza.
F.L.

Pornind de la viața exemplară a lui Spinoza, pe care spirite precum Goethe, Nietzsche, Freud și Einstein l-au considerat cel mai mare filosof, Frédéric Lenoir face gândirea sa bogată accesibilă și prezintă un tratat filosofic al emancipării. "Miracolul Spinoza" este povestea captivantă a vieții și gândirii unui gânditor unic, o carte care inspiră cititorul să abordeze bucuria supremă și puterea de a o urmări.
"Să nu ne batjocorim, să nu ne plângem, să nu ne disprețuim, ci să înțelegem.
Bucuria este trecerea de la o perfecțiune mai mică la una mai mare.
Sufletele nu sunt cucerite de arme, ci de dragoste și generozitate.
Nu dorim ceva pentru că îl judecăm bun, ci, dimpotrivă, judecăm ceva bun pentru că îl dorim.
Simțim și experimentăm că suntem eterni."
Maxime ale lui Baruch Spinoza