Prima zonă organizată de verdeață decorativă în Grecia Modernă, desemnată oficial ca sit istoric. Un "ochi al ciclonului" în centrul Atenei: acest punct de liniște înconjurat de memoria, istoria și intensitatea orașului și a oamenilor săi. Unde viața se odihnește, fără să se odihnească cu adevărat.
În jurul fântânilor, toaletelor, cărărilor și tufișurilor, poeți și plimbăreți, politicieni persecutați și îndrăgostiți, turiști, oameni fără adăpost, sportivi, copii, priviri secrete și tranzacții. Național, de stat / public, regal, Grădina este numită în funcție de regimul țării. Acum deschisă pentru toată lumea de la răsăritul soarelui până la apus. Odată, accesul publicului era permis doar câteva zile pe an, când regii erau absenți de la palat.
În aleile Grădinii, ne-am rătăcit, am ieșit în altă parte, am realizat rapid că nu umbra copacilor ne umbrește, ci umbra Parlamentului, și că proximitatea Grădinii și a Parlamentului este inevitabilă, Grădina trăiește soarta comună, aventurile vieții noastre naționale și politice.
Plimbându-ne cu un scop sau fără țintă, întâlnim busturile lui Dionysios Solomos, Aristotelis Valaoritis, Jean Moréas, precum și ale lui Ioannis Kapodistrias, bancherul elvețian Ioannis Eynard și compozitorul imnului olimpic Spyridon Filiskos Samaras.
Alte forme, invizibile dar persistent prezente, regina Amalia neconsolabilă, Otto, familiile regale, agronomul bavarez Friedrich Schmidt, arhitectul peisagist François Louis Barrault, care a adus cinci sute de specii de plante din întreaga lume cu nume duble și triple.
Acestea și o mie și două alte lucruri într-o plimbare care dorește să vorbească despre o bucată din istoria noastră, folosind avantajul călătoriei, liniștea și deschiderea Grădinii. Materiale, texte și documente ale rezidenților permanenți, poeți, politicieni, botaniști și ingineri care au modelat-o. Un ghid turistic pentru întâlnirea trecutului cu prezentul.